Violenta naste violenta

Impresii de calatorie

Participarea la acest curs a fost o provocare pentru mine. Apreciez foarte mult preocuparile formatorilor pentru organizarea si modul de derulare a activitatii, respectiv intocmirea platformei, diversitatea materialelor expuse, stimularea participarii in timpul intilnirilor fata in fata prin crearea unei atmosfere de acceptare, respect, toleranta. Am aflat, din experientele colegilor, aspecte interesante privind modalitatile de prevenire/combatere a violentei in scoala. Personal, consider ca, la nivel de scoala, pentru reducerea fenomenelor agresive este necesara implicarea cit mai multor cadre didactice indrumate in aceasta directie de catre un lider competent. Urez succes in activitate tuturor celor implicati in acest proiect!

Dreptul la replica

Ziarul local a publicat recent un articol despre şcoala /judeţul dumneavoastră cu titlul Şcoala X /şcolile din judeţul X – pepinieră de infractori. În articol se susţine că în această unitate şcolară / acest judeţ, cazurile de violenţă gravă sunt fără precedent. Tonul şi aprecierile din articol vă intrigă deoarece rezultatele monitorizărilor pe care le faceţi an de an vă indică, de fapt, o scădere a situaţiilor de violenţă gravă în ultimii ani. Sunteţi chiar dezamăgit pentru că simţiţi că eforturile dvs. şi reuşitele înregistrate nu sunt recunoscute. Formulaţi un drept la replică de jumătate de pagină, prin care să argumentaţi punctul dvs. de vedere cu date obiective, bazate pe indicatori. Utilizaţi în acest sens cel puţin 3 dintre indicatorii prezentaţi în tema menţionată anterior.

Conducerea scolii a primit cu indignare aceasta stire si contracareaza aceasta informatie nefondata cu argumente obiective. Violenta din scoala noastra a fost vizibil diminuata, fapt certificat de situatia actelor agresive inregistrate la finele anului 2008-2009, comparativ cu anul precedent, astfel:

      2007-2008                                                                  2008-2009

83 cazuri de violente fizice fara arma           50 cazuri de violente fizice fara arma

20 cazuri de distrugere a bunurilor scolii       9 cazuri de distrugere a bunurilor scolii

50  furturi                                                    10  furturi

14 cazuri de consum de stupefiante               6 cazuri de consum de stupefiante



Datele mentionate evidentiaza o scadere accentuata a actelor de violenta din scoala. Acest fapt s-a datorat programelor initiate de cadre didactice si consilierul scolar privind combaterea violentei, implicarii politiei, jandarmeriei, Directiei de protectie a copilului, asigurarii unui sistem eficient de supraveghere video si a pazei/protectiei in scoala.

Apreciem ca, pe viitor, informatiile pe care le veti expune sa se bazeze pe o documentare prealabila.

Cu stima,

Director

Discriminarea romilor

Discriminare şi rasism la adresa romilor

Romii sunt, fără îndoială, o minoritate cu statut particular, nu doar în România, ci la nivel European. De sute de ani, ei au fost situaţi din mai multe puncte de vedere la limita inferioară a societăţii şi au constituit ţinta constantă a unor prejudecăţi şi obiectul unor puternice stereotipuri negative. Mai mult, romii au reprezentat, şi reprezintă chiar în prezent în multe ţări, inclusiv la noi, imaginea tipică a diferenţei culturale. In decursul istoriei, diferite state europene, intre care şi România, au elaborat şi pus în practică politici de excludere, de reprimare sau chiar de anihilare a romilor, ca identitate culturală, ca grup etnic sau ca mod de viaţă. Din aceste motive, cazul romilor este o excelentă ilustrare a teoriei psihosociologice a ţapului ispăşitor. Conform acestei teorii, în special în perioadele de criză, frustrarea acumulată de grupul majoritar este transformată în agresivitate faţă de un grup minoritar care este făcut responsabil de dificultăţile pe care le traversează ansamblul societăţii. În cazul romilor avem de-a face cu atitudini negative şi comportamente discriminatorii de factură rasistă. Existenţa rasismului la adresa romilor în societatea românească a fost puternic negată până recent dar este tot mai deschis recunoscută public. Această tendinţă de negare este de înţeles întrucât ea vine în contradicţie cu o caracteristică importantă a auto-stereotipului românilor ca popor tolerant şi deschis.

Manifestarile rasismului sunt însă de mai multe categorii.

Mai întâi, trebuie menţionat rasismul classic cu adânci rădăcini istorice în cazul romilor. El se traduce prin manifestarea explicită a unei atitudini negative şi a unor comportamente discriminatorii faţă de romi în general. Rasiştii expliciţi menţin despre propria persoană o imagine pozitivă şi justifică atitudinile şi comportamentele lor prin atribuirea unor caracteristici ce pun romii în situaţie de inferioritate faţă de celelalte grupuri din societate. Aceste caracteristici s-ar regăsi la toţi romii, cu eventuale variaţii de intensitate, ar fi inseparabil asociate cu identitatea de rom şi ar fi fixe, imposibil de modificat. Astfel de persoane cred în transmiterea pe cale genetică a unor tendinţe comportamentale, sunt sceptici în privinţa eficienţei oricăror măsuri, de ordin educativ, socio-economic etc, vizând îmbunătăţirea situaţiei romilor. Mottoul celor din această categorie ar putea fi „aşa sunt ei, n-ai ce le face, nu vor fi niciodată ca noi”. Se cuvine a menţiona de asemenea că foarte puţini rasişti se autodefinesc ca atare dar marea majoritate a celor din această categorie nu au dificultăţi în a exprima public punctele lor de vedere.

Un mare număr de persoane manifestă însă un rasism camuflat. Este vorba despre o situaţie în care apare un decalaj sau chiar o contradicţie între nivelul discursului şi cel al comportamentelor. Astfel, aceste persoane au un discurs în care afirmă că tratează pe toată lumea la fel, că diferenţele de comportament se datorează doar unor elemente circumstanţiale sau aplicării unor criterii obiective, independente de persoana lor şi fără legătură cu apartenenţa etnică. Se întâmplă însă că aceste criterii obiective aplicate rezultă în defavorizarea în mod sistematic a romilor. Motto-ul acestei categorii ar putea fi: „Eu nu fac diferenţe între romi şi neromi, pentru mine toţi sunt la fel, dar toţi trebuie să respecte legea/regulamentele/regulile sociale/etc”.

Cel de-al treilea mod de manifestare a rasismului este rasismul aversiv, o formă mult mai subtilă, mai dificil de identificat, atât la ceilalţi cât şi în propriul comportament, şi, implicit, mult mai dificil de combătut. Este vorba despre persoane care se consideră tolerante, fără tendinţe rasiste, care pot chiar exprima opinii de respingere şi condamnare a rasismului. Aceste persoane comit în mod inconştient şi neintenţionat acte de discriminare, nu atât prin dezavantajarea romilor cât prin favorizarea ne-romilor, evitarea involuntară a contactului cu romii, sau prin atitudini faţă de romi ce îi situează pe aceştia în poziţie de inferioritate. Motto-ul ce ar corespunde cel mai bine acestei manifestări este: „şi ei (romii) sunt oameni...”.

Combaterea discriminării romilor

Discriminarea reprezintă unul dintre puţinele aspecte comune diferitelor situaţii în care se găsesc romii şi comunităţile de romi. Multă vreme nerecunoscută, în special în sfera instituţională, ideea că romii au fost şi sunt şi în prezent frecvent victime ale discriminărilor şi unor adânc înrădăcinate prejudecăţi de tip rasist este tot mai mult acceptată şi discutată, ea regăsindu-se în prezent în mai multe documente oficiale şi fiind luată în considerare în politicile publice. Desigur, acest fenomen este greu de cuantificat şi de explicitat întrucât avem de-a face cu diferite tipuri de manifestări ale prejudecăţilor şi discriminării, de la declaraţii ale unor politicieni, jurnalişti, lideri de opinie (acum tot mai voalate în condiţiile în care legislaţia actuală este mult mai drastică în această privinţă), şi până la manifestări subtile, deseori inconştiente, în viaţa de zi cu zi a instituţiilor şi a comunităţilor. Este însă semnificativ faptul că anchetele sociologice ce şi-au propus măsurarea distanţei sociale între diferitele grupuri etnice au evidenţiat în mod sistematic o categorică respingere la adresa romilor din partea tuturor celorlalte grupuri etnice, inclusiv din partea majoritarilor. Spre exemplu, conform datelor unor studii sociologice, o proporţie foarte mare din eşantionul chestionat, 40%, se declară de acord cu ideea că romii ar trebui forţaţi să trăiască separat de restul societăţii, având în vedere faptul că nu pot să se integreze, 78% consideră că majoritatea romilor încalcă legea, 51% susţin ideea că populaţia locală ar trebui să poată alege dacă să permită sau nu unor familii de romi să se instaleze în localitatea lor, iar 46% cred că Statul ar trebui să ia măsuri pentru a stopa creşterea numărului romilor. De asemenea, 65% dintre respondenţi nu sunt de acord cu acordarea de către Stat a unor ajutoare financiare şi administrative suplimentare pentru romi. Teoriile sociologice şi psihosociologice arată faptul că nu se poate vorbi de o reală eficienţă în combaterea discriminării în absenţa unui cadru instituţional adecvat şi în absenţa unui mesaj clar exprimat de către instituţiile publice în sensul combaterii discriminării.

Din punct de vedere juridic, la nivelul legislaţiei internaţionale, discriminare rasială este considerată „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice” (Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială30). Prin urmare, se consideră aici a fi discriminare rasială şi ceea ce este cunoscut de publicul larg sub denumirea de discriminare etnică.

Discriminarea poate fi de trei tipuri:

a) Discriminarea directă apare în situaţia în care „o persoană este tratată mai puţin favorabil decît alta, dacă ar putea fi tratată într-o manieră similară” (Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 2000/43/CE din 29 iunie 2000 privind implementarea principiului tratamentului egal acordat persoanelor indiferent de originea lor rasială sau etnică31). Exemple clasice pentru discriminările directe sînt anunţurile de angajare care specifică „exclus romi”, afişele cu texte similare postate la intrarea localurilor publice.

b) În cazul discriminării indirecte, „o prevedere, un criteriu sau practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane [...] faţă de alte persoane” (Directiva 43/2000). Exemplul tipic al acestei forme de discriminare este introducerea uniformelor scumpe în unele şcoli generale, care are drept urmare dirijarea copiilor proveniţi dinr-un mediu sărac spre alte şcoli.

c) Discriminarea structurală înseamnă slaba reprezentare a unor categorii de persoane în diferite domenii. Spre exemplu, datele statistice relevă procente foarte scăzute ale minorităţilor în aparatul judiciar.

Dacă primele două forme de discriminare sînt sancţionabile (conform Ordonanţei 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare32), evidenţierea discriminării structurale — prin metode statistice — are drept rol elaborarea de măsuri speciale (numite şi măsuri pozitive sau, în mod greşit, discriminare pozitivă). Aceste măsuri au scopul de a asigura „progresul unor grupuri rasiale sau etnice sau al unor indivizi avînd nevoie de protecţia care poate fi necesară pentru a le garanta folosinţa şi exercitarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate”, cu condiţia ca ele „să nu aibă drept efect menţinerea de drepturi distincte [...] după realizarea scopurilor pentru care au fost adoptate”. Între măsurile speciale se numără acordarea de locuri speciale pentru tinerii romi în învăţămîntul liceal şi universitar.

O formă specifică a discriminării este realizată prin atingerea demnităţii personale (prin dicursul incitator la ură sau prin hărţuire) care este definită ca un „comportament manifestat în public, avînd caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi” (Ordonanţa 137/2000). Exprimarea în public a dorinţei de a evacua populaţia romă din zona centrală a unui oraş este o astfel de discriminare, întrucît creează pentru această comunitate o atmosferă de intimidare (dacă dorinţa respectivă este „motivată” şi prin afirmaţia că romii reprezintă un focar de infecţie, se creează şi o atmosferă ostilă, degradantă, umilitoare).

Existenţa unei legislaţii nondiscriminatorii, a unei legislaţii antidiscriminare şi a unor instituţii cu atribuţii în combaterea discriminării sunt elemente importante dar nicidecum suficiente pentru asigurarea reducerii discriminării romilor. Toate acestea au, dincolo de rolul lor funcţional direct, consecinţe psihologice semnificative.

Pornind de la experienţa proprie în şcoală sau de la un articol din presă, descrieţi sintetic o situaţie în care s-au manifestat atitudini rasiste. Precizaţi în care dintre cele trei tipuri de rasism prezentate în textul "Discriminare şi rasism la adresa romilor" poate fi încadrată situaţia descrisă (evitaţi detaliile care ar putea permite identificarea persoanelor în cauză). Descrieţi trei măsuri concrete pe care le-ar putea lua conducerea şcolii pentru a limita manifestările rasiste în şcoală.

La scoala unde predau exista foarte multi elevi romi insa cadrele didactice isi trateaza elevii la fel; sunt sanctionati si recompensati in egala masura. Aspectul care genereaza respingeri ale romilor de catre colegii romani este legat de igiena. Posibil ca activitati de promovare a sanatatii, in special a ingrijirii corporale in care sa fie implicati si parintii romi (si romani pentru a nu se simti discriminati) sa rezolve acest aspect.

Premiul de excelenta

Încercati acum să vă proiectati în viitor. Imaginati-vă că peste 10 ani scoala dvs. primeste un premiu national pentru activitătile deosebit de interesante si eficiente de prevenire si combatere a violentei în scoală. Actiunile pe care scoala dvs. le-a întreprins în domeniul prevenirii si combaterii violentei în scoală au fost extraordinar de eficiente. Care credeti că ar fi acele activităti întreprinse în scoala dvs. care au condus la aprecierea celorlalţi. Surprindeti inclusiv eventuale schimbări care s-au produs în această perioadă în scoala dvs. Care credeti că sunt acele principii sau valori care au facut din scoala dvs. o scoală de succes în domeniul prevenirii si combaterii violentei? Care credeţi că sunt actorii cei mai importanţi cărora aţi dori să le mulţumiţi? Care este cheia succesului în opinia dvs.?


Temă: Elaboraţi un discurs de aproximativ 3 minute pe care vă pregătiţi să îl rostiţi în plen la primirea premiului.


Stimaţi invitaţi,
Am deosebita plăcere de a anunţa premiul naţional pe care şcoala noastră l-a primit pentru activităţile de prevenire şi combatere a violenţei.

În ultimii 10 ani, în această unitate s-au produs schimbări care au contribuit la transformarea şcolii într-o instituţie unde domnesc: respectul, recunoaşterea valorii umane, armonia, înţelegerea, corectitudinea, spiritul civic, responsabilitatea, consecvenţa. Acestea nu ar fi fost posibile fără aportul dumneavoastră. Vreau să aduc mulţumiri pe această cale:

- elevilor, pentru implicarea în activităţile şcolare şi extraşcolare obţinând rezultate bune şi foarte bune la învăţătură, câştigând premii deosebite la diferite olimpiade, concursuri;

- părinţilor, pentru deschiderea privind educaţia copiilor manifestată în colaborarea cu şcoala;

- cadrelor didactice pentru implicarea activă în desfăşurarea programelor de prevenire/combatere a violenţei, acordării atenţiei deosebite laturii emoţionale a educaţiei elevilor înţelegându-le şi celelalte nevoi, altele decât cele de cunoaştere;

- poliţiei locale care asigură paza şi protecţia în şcoală şi participă la activităţi de prevenire a violenţei prin informarea elevilor asupra consecinţelor faptelor sancţionabile;

- primăriei, datorită eficientei colaborări;

- sponsorilor care au făcut posibilă acordarea premiilor elevilor merituoşi, dotări ale cabinetelor din şcoală;

- Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţie a Copilului pentru interesul manifestat pentru copiii aflaţi în dificultate;

- şi nu în ultimul rând formatorilor care m-au îndrumat în implementarea programelor de prevenire/combatere a violenţei şi colegilor cu care am colaborat.

Consider că dorinţa de a reuşi, consecvenţa, perseverenţa, însoţite de colaborare pozitivă cu partenerii implicaţi sunt cheia succesului.

Valorificarea datelor colectate

Faceţi parte din echipa managerială a unei şcoli care se află în următoarea situaţie:


Şcoala X este o şcoală cu clasele I-VIII, situată la periferia unui oraş de provincie, fost oraş industrial. Populaţia şcolară este de aproximativ 450 elevi, 37% dintre aceştia sunt romi, iar 4% sunt sârbi. În şcoală sunt şi 8 cazuri de copii proveniţi dintr-un centru de plasament ce funcţionează în apropierea şcolii, iar alţi 7 copii se află în plasament familial. 15 elevi sunt copii cu cerinţe de educaţie speciale (dosar CES). În anul şcolar anterior s-au înregistrat 3 situaţii de violenţă gravă (bătăi) şi nenumărate situaţii de violenţă verbală sau nonverbală, mai ales cu caracter etnic sau legat de trăsăturile fizice sau psihice. De asemenea, o situaţie alarmată pentru şcoală a fost numărul mare de absenţe înregistrate în anul şcolar precedent. Comisia de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală a decis că este important să aplice o serie de instrumente de cercetare pentru a obţine mai multe informaţii de profunzime cu privire la situaţiile de violenţă în şcoală şi la cauzele reale ale acestora.


-Au fost completate 58 de fişe de înregistrare a situaţiilor de violenţă

-A fost aplicat un chestionar tuturor elevilor din şcoală privind situaţiile de violenţă din şcoală

-S-au organizat interviuri de grup cu cadre didactice privind cauzele absenteismului si ale violentei;

-S-au organizat interviuri de grup cu părinţii privind cauzele absenteismului si ale violenţei ;

-S-au organizat interviuri individuale cu personalul de sprijin (consilier şcolar) privind situaţiile de violenţă din şcoală.

Temă: Propuneţi un plan de activităţi relevant pentru problemele semnalate valorificând informaţiile pe care le deţineţi.

Indicaţi legătura dintre măsurile de intervenţie propuse si principalele categorii de cauze care au generat aceste fenomene şi care au fost identificate cu ajutorul instrumentelor de investigaţie aplicate.

 Indicaţi legătura dintre ariile de intervenţie propuse si datele pe care le aveţi la dispoziţie cu privire la principalele categorii de acte de violenţă.


Indicaţi modul în care au fost armonizate la nivelul măsurilor propuse opiniile diferitelor categorii de actori investigaţi cu privire la fenomenele de violenţă şi a cauzelor acestora.

Conform unor studii britanice, s-a demonstrat că rata violenţei şcolare creşte proporţional cu indicele de eşec şi s-a identificat că la băieţi violenţa verbală este mai stresantă decât cea fizică şi afectează capacitatea de concentrare asupra sarcinilor şcolare.

Posibile cauze ale agresivităţii verbale în cazul de faţă:

- educaţia primită în familie, modelul atitudinal/comportamental oferit de către părinţi, acesta putând conduce la formare unor atitudini disriminative pe criteriu etnic între elevi;

- stima de sine scăzută a elevilor agresori.

Activităţi propuse:

- recomandabil este ca elevul să înveţe doar în clasă (6 ore pe zi sunt suficiente pentru studiu) dar, cum în Romania e o utopie acest lucru, propun constituirea unui program after school în care elevii să rezolve lecţiile asistaţi de un cadru didactic de specialitate, program în cadrul căruia să se desfăşoare şi alte activităţi cu caracter instructiv-educativ (jocuri, workshopuri, vizionări de filme etc.); în acest fel se asigură supravegherea îndelungată a copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, trăiesc în familii dezorganizate, în centre de plasament, cu CES;

- activităţi sportive, concursuri, excursii;

- spectacole, serbări (ce vor include expuneri din obiceiurile şi tradiţiile minorităţilor);

- activităţi sociale, de voluntariat;

- publicaţii în revista şcolii;

- ateliere de lucru: pictură, modelaj, construcţii etc.

Monitorizarea violentei

1http://www.unicef.ro/publicatii/educatie/prevenirea-si-combaterea-violentei-in-scoala.html

Rezolvaţi următoarea sarcină de lucru:

Începând cu anul şcolar 2010-2011, şcoala / judeţul dvs. va avea responsabilitatea de a raporta situaţiile de violenţă într-o bază de date naţională. Această bază de date a fost construită pornind de la fişa de monitorizare a situaţiilor de violenţă în şcoală.

- Ce rol credeţi că veţi putea juca dvs. în implementarea acestei măsuri (ca inspector / director de şcoală / membru al Consiliului de administraţie / consilier şcolar etc.)?

- Ce strategii şi măsuri concrete vă gândiţi să adoptaţi pentru implementarea acestui sistem de monitorizare?

- De ce resurse credeţi că veţi avea nevoie?

- Ce dificultăţi şi bariere credeţi că veţi întâmpina?

- Cu cine/ cu ce instituţii credeţi că veţi avea nevoie să colaboraţi?

1. Rolul jucat în implementarea acestei măsuri:

Din perspectiva profesorului consilier mi-aş asuma următoarele responsabilităţi:

- informarea cadrelor didactice modalitatea privind conţinutul sistemului de monitorizare a violenţei în şcoală;

- monitorizarea raportării cazurilor.

2. Strategii si masuri ce pot fi adoptate pentru implementarea acestui sistem de monitorizare:

- informarea elevilor şi părinţilor cu privire la necesitatea şi beneficiile aplicării acestui sistem;

- stabilirea rolurilor pentru persoanele coordonatoare;

- realizarea bazei de date la nivelui şcolii.

3. Resurse necesare:

- umane: persoanele care vor colecta şi înregistra datele;

- materiale: calculator, consumabile;

- temporale: stabilirea unui timp limită pentru raportarea datelor.

4. Dificultati/bariere:

- reticenţa unor cadre didactice;

- neconsemnarea unor cazuri de violenţă sau superficialitatea raportarii;

- nerespectarea termenului limită de înregistrare a datelor.

5. Instituţii/persoane cu care pot colabora:

- CJRAE, ISJ, IPJ, Direcţia de protecţie a copilului, Direcţia Generală de Asistenţă Socială

Drepturile copilului

http://www.youtube.com/watch?v=b20ETMB2vco&feature=related

Denumirea dreptului: Dreptul de a fi membru al asociatiilor

Descrierea dreptului:

    - am dreptul de a fi membru al unor asociatii pentru copii si tineri;

    - am dreptul de a participa la adunari pasnice in masura in care nu incalc libertatile si drepturile altora

Responsabilităţile mele, corelate acestui drept

    - sa folosesc acest drept pentru a participa la activitati in scoala si in afara ei pentru a invata diverse lucruri utile in formarea si dezvoltarea mea ca persoana independenta si creativa

Ce posibilităţi există de a îmbunătăţi respectarea acestui drept în şcoală

    - popularizarea activitatilor extracurriculare;

    - acces la sali, laboratoare, spatii dotate corespunzator activitatilor desfasurate (pictura, muzica, teatru, gradinarit, gatit);

    - organizarea de intalniri periodice cu persoane care care pot oferi informatii in domeniile de interes.

Cine ar putea contribui la îmbunătăţirea respectării acestui drept

    - conducerea scolii prin organizarea activitatilor enuntate;

    - cadre didactice si / sau persoane pregatite in domeniile solicitate;

    - parintii, prin incurajarea copiilor de a participa la aceste activitati.

Denumirea dreptului: Copii si parinti

Descrierea dreptului:

    - am dreptul sa locuiesc cu parintii, cu exceptia cazului când ei locuiesc separat sau când, în urma unor decizii întemeiate aceasta este în interesul meu;

    - am dreptul sa-mi vad des ambii parinti daca ei locuiesc separat;

    - am dreptul sa cunosc cauza/cauzele separarii parintilor mei;

    - niciodata nu voi fi dus sau tinut in strainatate impotriva vointei mele sau a parintilor mei.

Responsabilităţile mele, corelate acestui drept

    - sa ma bucur de copilarie;

    - sa imi ascult parintii;

    - sa nu raspund solicitarilor persoanelor straine.

Ce posibilităţi există de a îmbunătăţi respectarea acestui drept în şcoală

    - traininguri pentru parinti in scopul sporirii abilitatilor parentale de a-i ajuta pe copii sa faca fata situatiei (separare, separare prin divort, in urma detentiei, deportarii sau decesului);

    - programe de consiliere copii, parinti, copii si parinti;

    - activitati scolare si extrascoalre pe teme educative (vizionari de filme, jocuri de rol);

    -asigurarea securitatii in scoala.

Cine ar putea contribui la îmbunătăţirea respectării acestui drept

    - psihologul scolar;

    - conducerea scolii;

    - parintii;

    - politia de proximitate;

    - Directia de Protectie a Copilului;

    - Tribunalul;

    - preotul;

Peer mediation

Realizaţi un plan pentru introducerea în şcoala dumneavoastră a unui program de mediere a conflictelor între elevi de către elevi (peer mediation). Faceţi referire, între altele, la activităţile necesare pentru:
-pregătirea introducerii sistemului de peer mediation;
-asigurarea funcţionării sistemului;
-promovarea sistemului în şcoală şi comunitate şi informarea elevilor;
-monitorizarea şi evaluarea eficienţei sistemului.
Analizaţi dificultăţile posibile ce ar putea apărea pe parcursul implementării şi planificaţi eventuale măsuri de depăşire a acestora.


Paşi în implementarea unui program de peer mediation în şcoală

1. Anuntarea programului in scoala
Cum se implementează ?
     - afise, discutii purtate cu elevii de catre diriginti
Posibile dificultăţi
     - Posibile reticente ale unor diriginti de a-si implica elevii
Măsuri de depăşire a dificultăţilor
     - Preluarea sarcinii de catre alti profesori

2. Selectarea elevilor
Cum se implementează ?
     - Din fiecare clasa se va alege prin vot secret un elev care sa participe la acest program si sa fie raspunzator de gestionarea conflictelor dintre colegii lui
Posibile dificultăţi
     - Egalitate de scoruri intre 2 sau mai multi elevii
Măsuri de depăşire a dificultăţilor
      - Departajare prin oferirea de sarcini practice → jurizarea raspunsurilor

3. Formarea propriu-zisa a elevilor
Cum se implementează ?
     - asigurarea spatiului de desfasurare a cursului;
     - echiparea participantilor cu instrumente de scris, coli;
      - activitati de autocunoastere, de gestionare a propriilor emotii;
      - schematizarea modalitatii de interventie in medierea conflictelor;
      - vizionari de filme insotite de comentatii privind strategii de gestionare a situatiilor prezentate;
      - jocul de rol.
Posibile dificultăţi
      -  Defectiuni aparute in functionarea aparaturii audio-video
      - Renuntarea unor elevi la acest program
Măsuri de depăşire a dificultăţilor 
     - Adoptarea altei modalitati de prezentare (ex. Jocul de rol)
     - Promiterea unor beneficii sau Inlocuirea acestora cu alti colegi

4. Aplicarea programului in scoala
Cum se implementează ?
     - Implicarea elevilor formati in rezolvarea conflictelor dintre colegii lor
Posibile dificultăţi       
      - Refuzul elevilor implicati in conflict de a accepta interventia mediatorului
Măsuri de depăşire a dificultăţilor 
        - Interventia dirigintelui in rezolvarea conflictului implicind si elevul mediator
        - Interventia consilierului scolar

5. Evaluarea eficientei programului
          Evidenta cazurilor rezolvate / nerezolvate



Re: elevi mediatori-conflict
de către COCOS ROXANA-CLAUDIA- sâmbătă, 17 iulie 2010, 11:27


Buna! Prima obiecţie pe care o am de făcut, ar fi: anunţarea programului în şcoală, prin afişe, discuţii, etc. este foarte impotantă, însă ai luat în calcul argumentarea necesităţii introducerii acestui program elevilor şi părinţilor? Există pericolul pecepţiei că le vei impune programul, ceea ce ar fi un debut mai puţin benefic pentru reuşita programului.

Promiterea unor beneficii este o formă de motivaţie extrinsecă, iar în complexul proces al negocierii conflictelor ar fi bine să implicăm elevi care manifestă motivaţii intrinseci, care sunt caracterizaţi de o faţete ale personalităţii pozitive, chiar dacă este încă într-un proces de construcţie.

Iar înlocuirea cu alţi colegi ar implica alte costuri suplimentare, cu o altă selecţie, formare şi adaptare a noilor mediatori cu acest program de mediere.

Programul propus de tine interesant şi aplicabil, dacă se iau în considerare aspectele anterior prezentate! Felicitări pentru concepţie şi mult succes în eventualitatea în care vei aplica programul la nivelul şcolii.

Numai bine, Roxana!


Replică
Re: elevi mediatori-conflict
de către iuliana mitran- duminică, 25 iulie 2010, 07:00


Buna Roxana! Multumesc pentru obiectiile bine intentionate. In ceea ce priveste argumentarea necesitatii introducerii acestui program elevilor este realizata de diriginti la ora de dirigentie, iar parintilor li se va explica necesitatea acestui program in cadrul sedintei cu parintii; in cazul in care li s-ar cere, parerea exista posibilitatea ca unii dintre ei sa respinga aceasta initiativa (ex. tatal lui B.O.) si atunci problema se complica. Ramin la parerea ca acest program trebuie argumentat, asa cum ai specificat si tu, dar sa fie exclusa posibilitatea de optiune a elevilor (Vreti sau nu? sau Ce parere aveti?).

Intr-adevar promiterea unor beneficii participantilor ar crea o nota discordanta intre elevi, insa ei vor fi alesi prin vot secret de catre colegii lor; vor fi selectati acei elevi care sunt respectati, apreciati de cei din jur. Sunt de acord cu faptul ca înlocuirea cu alţi colegi ar implica alte costuri suplimentare si de aceea consider ca in cazul renuntarii elevului la aceasta sarcina, rolul lui sa fie preluat de diriginte sau consilierul scolar sau alt cadru didactic (decizie luata ulterior confruntarii clasei).



Replică
Re: elevi mediatori-conflict
de către COCOS ROXANA-CLAUDIA- luni, 26 iulie 2010, 09:38


Buna! Multumesc de interventia ta, ca urmare a replicii mele. In opinia mea, aceasta implementare vizeaza elevul, clientul principal al scolii, furnizoare de servicii scolare, dar si scoala in ipostaza acesteia de a forma si educa personalitati armonioase si competente in momentul insertiei pe piata muncii.

Din aceasta pespectiva, ar fi bine sa luam in calcul urmatoarele aspecte:

1. Daca-mi vorbeste diriginta despre necesitatea implementarii mele in proiectul X, pare interesant, dar daca directoarea in sala de festivitati apelanad la diferite metode activ-participative, ar informa, argumenta, dezbate alaturi de elevi si diriginti deopotriva, poate ne-ar transmita cat de importanti suntem noi pentru dansa, cel putin din perspectiva implicarii noastre ca elevi in proiect.

2. Noi, scoala dorim sa-i invatam pe elevi arta negocierii, ceea ce este admirabil, dar daca noi, actori scolari punem problema inca de la debutul implementarii ca se poate sa esuam in dezbaterea, negococierea cu parintii, pe marginea implementarii atunci se ridica semne de intrebare...(exista posibilitatea ca unii dintre ei sa respinga aceasta posibilitate si atunci problema se complica...). Un bun comunicator si negociator al scolii si-ar pune problema cum si cu ce mijloace, metode, procedee ar argumenta, ar contraargumenta orice situatie ipotetica de respingere venita din partea parintilor. Sa inteleg ca parerea parintilor, in calitate de clienti nu conteaza "in cazul in care li s-ar cere, parerea exista posibilitatea ca unii dintre ei sa respinga aceasta initiativa"?

3. Sa fie exclusa posibilitatea de optiune a elevilor.

Contextual ma refeream la un chestionar de opinie a elevilor vis a vis de acest peer mediation; pentru management sau organizatori ar puta fi util pentru ca ar face o diagnoza bazata pe realitatea scolii, iar mai apoi si-ar putea ajusta fie anumite activitati, fie viziunea despre implementare, pentru ca acst proiect sa fie util elevilor, dar si scolii. Pentru elev sau intreaga populatie scolara a le oferi posibilitatea de obtiune la nivel de opinie este un mod de a respecta drepturile, este un mod indreptatit de a astepta sa-si respecte responsabilitatile, dar mai ales este un mod de a le transmite ca scolii, incepand de la manager ne pasa de ei si vrem sa le fim alaturi in marea calatorie a invatarii si formarii.

4. Poti sa ai aptitudini de negociator, sau sa le dezvolti, dar important este sa le iei in considerare atunci cand faci o selectie la acest nivel. Nu mi-am actualizat inca cunostintele referitoare la o posibila corelare intre elevii respectati si apreciati de cei din jur si aptitudinea de comunicator si mi-ar face placere daca mi-ai indica sursa de informare.

Eu insami am fost in scoala apreciata si respectata de colegi, profesori pentru ca eram cuminte si educata cam autoritar, iar eu ca si persoana atunci eram atat de timorata de schimbarile preadolescentei, timida chiar si nu mi-ar fi placut sa fiu aleasa elev-mediator, chiar daca eram premianta si cuminte, repet./ Poate cazul meu a fost mai special.

Insa, introverti exista si ei sunt tare cuminti si apreciati, din multe motive, insa nu vad cum un introvertit ar putea deveni mediator, chiar daca ar urma cursurile de formare. Mai exista multe aspecte, poate ca este cuminte, apreciat, poate ca se implica, doreste, dar nu are abilitati si competente pentru acest domeniu, ci pentru cel de creatie plastica saiu arhitecturala, sau etc.

Iata de ce ste bine sa analizam, sa luam in considerare toate datele problemei si sa nu uitam ca este vorba de un proces de negociere, realizat de elevi pentru elevi si care in esenta poate fi responsabil de destine umane.

Sunt convinsa ca noi toti luam in considerare aceste aspecte si ca menirea acestor cursuri de formare este de a ne face constienti si responsabili de misiunea importanta, delicata a actorilor scolari in prevenirea si combaterea violentei in scoala. Ceea ce eu am inteles este ca a trata superficial orice tip de problema va duce la rezolvarea superficiala a acesteia, iar superficialitatea poate avea efecte fie de recidiva a situatiei problematice, fie de amplificare prin forta manifestarilor, efectelor resimtite de elev, profesori, parinti, consilieri, manageri si societate in ansamblul ei!

Numai bine, Roxana!







                   

Sanctiunea

Argumente pro/contra sanctiunii

de către iuliana mitran- vineri, 16 iulie 2010, 06:23

Argumente pro

- constientizarea gravitatii consecintelor comportamentului de catre vinovat;
- se obtine o suprimare temporara a comportamentului;
- poate constitui un avertisment pentru ceilalti colegi privind actiuni indezirabile similare;
- il determina pe elev sa invete mai mult, dar temporar.

Argumente contra

- genereaza agresivitate si reactii emotionale negative fata de cel care administreaza sanctiunea;
- poate induce reactii negative si din partea unui altui coleg fata de cel care administreaza sanctiunea (ura, dezamagire, frica) iar acesta se poate solidariza cu cel pedepsit complicand situatia;
- cei sanctionati tind sa recurga ei insisi excesiv la sanctiuni;

- produce comportamente evitante; elevul (uneori insotit de alti colegi) se va indeparta nu numai de profesor, ci si de materia acestuia si chiar de scoala;

- elevul isi va forma si dezvolta (din teama, pentru evitare) un intreg arsenal de minciuni, scuze, simulari comportamentale pentru a evita sau stopa o sanctiune.

Sanctiunile aplicate in scoala au beneficii reduse si pe termen scurt. Ele sunt eficiente daca:

- survin imediat dupa producerea evenimentului avind intensitati ponderate (o pedeapsa severa nu are efecte mari, ci doar costruri);

- se stabilesc de la inceput;

- se administreaza astfel incit sa nu afecteze relatiile emotionale cu cel sanctionat (ex. "... relatiile dintre noi ramin neschimbate, dar, pentru ca ai facut X, va trebui sa suporti pedeapsa").

Sunt de acord cu aplicarea sanctiunilor numai in conditiile mentionate mai sus. Pentru educarea comportamentelor agresive consider importanta imbinarea acestora cu intaririle pozitive.

Studiu de caz

B.O., 17 ani, este elev în ultimul an al unei scoli de arte si meserii aflate într-un cartier periferic al orasului B., fiind în vârstă de 17 ani. Provine dintr-o familie organizată, tatăl având studii superioare (potrivit declaratiilor lui B.O., este absolvent a două facultăti), iar mama este absolventă de liceu. În prezent locuieste cu sora sa mai mare, ambii frati fiind lăsati de câteva luni în grija unei rude, deoarece părintii sunt plecati în Italia. Motivul plecării din tară al părintilor este legătura acestora cu un caz de infractionalitate care a fost mediatizat de televiziune.A fost semnalat ca fiind un elev violent de către diriginta sa, care îl consideră un elev cu probleme si cu un comportament agresiv, implicat în diverse conflicte în scoală si în afara acesteia:

Elevul B.O. este unul dintre elevii care cauzează în prezent cele mai mari probleme. În special după ce părintii lui au plecat în străinătate, pur si simplu nu trece o lună fără să cauzeze un incident grav. Are mari probleme cu frecventa, el este la scoala profesională în anul trei, dar profesorii au ajuns să tolereze absenta sa de la ore pentru că, atunci când este prezent, acestia reusesc cu greu să tină orele. E adevărat că nu face probleme la toate disciplinele, la mine la clasă este linistit, dar am profesori care nu-si pot impune autoritatea în fata sa, ci chiar au suferit agresiuni din partea lui. Cel mai recent incident este cel în care a scuipat o doamnă profesoară si a aruncat catalogul clasei pe geam.

Scoala în ansamblu este cunoscută ca fiind o scoală cu multe cazuri de violentă. Diriginta recunoaste că este o scoală cu un „prost renume”, desi are si rezultate bune si reuseste să îsi pregătească absolventii pentru o meserie. Dar, atât în trecut cât si în prezent, nu s-au desfăsurat activităti de prevenire sau actiuni de prezentare a unor cazuri de către politie, potrivit declaratiilor lui B.O:

Nu, eu nu stiu să fi avut loc o astfel de activitate, că îmi spuneau si mie colegii. Nu prea cred că există interes pentru asa ceva, nu-si pierde nimeni vremea cu asta. Eu cred că nu are nici un rost la noi la scoală. Elevii sunt prea nebuni… e dezastru, bătăi, acte de vandalism …

Familia lui B.O se pare că nu are probleme deosebite, relatia dintre părinti fiind de întelegere, sau cel putin aceasta era situatia înainte de plecarea părintilor din tară, dar tatăl era foarte putin prezent în familie. Părintii aveau venituri suficiente si conditii de locuit decente (trei apartamente în proprietate). Înainte de plecarea din tară, părintii au vândut apartamentele si l-au lăsat pe B.O. în grija unei mătusi, împreună cu sora lui. Din declaratiile lui B.O., se pare că nu a avut conflicte majore cu părintii si nici nu a fost supus vreunui tratament violent nemeritat. Diriginta lui B.O. consideră însă că familia este unul dintre factorii importanti pentru comportamentul violent al acestuia.Influente negative are asupra lui B.O. si grupul de prieteni, unii fiind cu mult mai mari ca el, altii fiind deja persoane cu condamnări sau recunoscute în cartier ca fiind violente:

Principalele cauze cred că tin de părinti si apoi de anturaj. De părinti, pentru că ei nu numai că nu l-au certat, ci l-au încurajat cu fiecare ocazie să fie durul scolii, atât cu ceilalti elevi, cât si cu cadrele didactice. Practic, este un copil care mi se pare scăpat din mână. De asemenea, are cercuri de prieteni nesănătoase, umblă cu personaje mult mai mari ca el, unele recunoscute ca fiind deosebit de violent, cu condamnări la activ, fără prea multă scoală, dar cu foarte multi bani. Colegii îl privesc cu teamă si el face totul ca să iasă în evidentă. Totusi, cred că în primul rând victimele sunt cadrele didactice.

B.O. apreciază că are într-adevăr un comportament violent în scoală si în afara acesteia, povestind cu sinceritate si fără retineri despre diverse situatii în care a fost implicat, considerând că este unul dintre elevii care fac uz de violenta fizică si de cea verbală, atât în scoală, cât si în cartier:

De exemplu, am avut mari probleme cu băietii din cartier. Acum câteva luni prietenul unui elev a venit cu o gască în scoală cu patru, cinci masini si a iesit iures. A pornit de la un conflict minor cu alt elev, dar cel care a încasat-o si-a sunat prietenii pe mobil si acestia au venit rapid peste noi. Câtiva am încercat să-l apărăm pe cel care-l căutau dar am mâncat si noi bătaie. Ne-au bătut până când a venit doamna directoare. Si, când a venit un golan din gască, a vrut să dea cu cutitul în ea. Dar între timp apăruseră si unii tovarăsi de ai nosti si unul a reusit să-i dea mare bucată asa că s-au speriat si au plecat. De atunci nu am mai avut probleme cu ei în scoală, ci numai conflicte în afara scolii.

B.O. relatează alte câteva cazuri de violentă a elevilor fată de cadrele didactice, în unele dintre acestea fiind implicat personal. Nu apreciază că acestea ar fi dintre cele mai grave, însă:

…nu prea m-am dus pe la scoală. Anul acesta am fost de vreo patru sau cinci ori. Doamna M. (d-na dirigintă) mi-a spus că trebuie să vorbim, eu mă certasem cu o profesoară si am crezut că e în legătură cu asta, poate făcuse ea vreo plângere… Zice „B.O., nu mai ai ce căuta la scoală!”…Bine, că m-am dus la profesoară să-mi cer scuze, nici nu se uita la mine, nu mai voia să mă primească la ore... dar până la urmă m-a primit… [am intrat în conflict pentru că] se jucau doi colegi de ai mei cu telefoanele si ea a zis că eu. Si m-a luat de urechi… si eu nu suport. M-am enervat rău, am tipat la ea, am scuipat-o, i-am luat catalogul si l-am aruncat pe geam. Ea s-a dus la director…mai erau nebunii ăia pe acolo si ne-am apucat să luăm toate băncile si le-am pus una peste alta. Când a venit si directoarea si directorul…

Elevul aduce în discutie si cazul de violentă al unui profesor, pe care se pare că tatăl său l-a „rezolvat” cu aceleasi mijloace violente, fără ca măcar să apeleze la diriginte sau la conducerea scolii:

…de exemplu S., profesorul de… a vrut să dea în mine în timpul unei ore. M-a înjurat, m-a astea… L-am sunat pe tata si a venit si l-a bătut… [bătaia s-a petrecut în scoală] Conflictul a început că cică nu suntem cuminti, el era de serviciu si nu stiu ce a auzit, că am tâlhărit noi pe acolo, că am furat. Da’ de unde, noi nici nu fusesem pe acolo, noi fusesem la un bar si s-a luat de mine, că o să cheme politia, că de ce nu recunosc. Atunci l-am chemat pe tata…

B.O. recunoaste că nu frecventează scoala, dar găseste că unul dintre motive (pe lângă lipsa lui de motivatie si de interes pentru educatia pe care o primeste) sunt cadrele didactice; acestea fie sunt lipsite de mijloace pentru a combate violenta, fie sunt lipsite de experientă, fie sunt corupte si rezolvă unele probleme prin mita oferită pentru motivarea absentelor sau promovarea clasei:

…păi nu prea au ce să facă profesorii. Nu prea au autoritate, mai ales că majoritatea sunt tineri. Nu stiu dacă au experientă. Si ăstia care sunt mai vechi… se rezumă la bani. Poti să nu te duci tot anul la scoală că dacă ai bani nu sunt probleme. Eu anul trecut nu cred că am fost zece zile la scoală în întregime. Bine, că mă duceam la scoală, dar nu intram la ore.

Scoala în sine nu este apreciată ca fiind utilă, B.O. considerând că un factor demotivant pentru participarea sa la cursuri este acela că scoala nu îi asigură o meserie si nici nu îl pregăteste pentru viată:

Scoala nu-mi oferă o sansă pentru o slujbă bună în viitor, ci mi se pare mai mult o pierdere de timp. Scoala nu mă ajută să mă descurc în viată, să mă pregătesc pentru viitor si nici nu mă ajută să devin om. La scoală învăt si multe lucruri nefolositoare.

B.O. recunoaste, totusi, că profesorii constituie un factor foarte important în ceea ce priveste calitatea educatiei din scoală si că existenta unor profesori respectati pentru ceea ce predau, dedicati scolii si interesului elevilor ar contribui pozitiv la cresterea participării, la diminuarea violentei în scoală. Acestia constituie, deocamdată, doar exceptii în scoala sa:

  ...dacă ar fi mai multi profesori ca doamna profesoară de informatică sau de chimie, care se interesează de noi si care au grijă si de materia lor, si să fie respectate, categoric si elevii ar fi mai cuminti.

Cu toate că a fost implicat în numeroase conflicte, B.O nu consideră că a fost sanctionat în mod serios si nici potrivit faptelor sale, scoala neavând mijloace suficient de severe:

Am fost sanctionat de scoală (scăzut notă la purtare, avertismente). Puteau însă să-mi facă si mai rău, nu consider că au fost sanctiuni severe.

Scoala pare că a asistat de cele mai multe ori într-o manieră „pasivă” la fenomenele de violentă si la infractiunile (furturile) care se petrec relativ frecvent, autorii fiind elevi din scoală care, după părerea lui B.O., au o situatie materială precară:

La noi, majoritatea elevilor sunt de la tară, la noi nu prea sunt cu bani… Se fură la greu, nu vine nimeni din afară, în 90% din cazuri furturile sunt comise de elevi tot din scoală. Si bătăile cam tot la fel, ce tupeu ar avea cineva să vină în scoală. Chiar dacă e el mai ciorditor, l-ar lua la omor dacă l-ar prinde, nici nu ar sti cine l-a bătut.

Referitor la propria persoană, B.O. se caracterizează, cu aceeasi sinceritate, ca fiind o persoană cu un temperament tumultos si cu înclinatii spre agresivitate, fiind însă sociabil si doritor să aibă prieteni cu care să îsi petreacă timpul liber, de cele mai multe ori pe stradă:

Consider că sunt o persoană care se aprinde foarte usor, cred că e o trăsătură de familie. Îmi plac mult filmele cu bătăi (am o colectie întreagă acasă de casete si DVD-uri), îmi place să am prieteni si am o groază, am prieteni peste tot în Bucuresti, mă stie lumea, îmi place să joc jocuri pe calculator (shooter-e), să joc fotbal, să stau cu prietenii în stradă.

Îi place să fie admirat, să se simtă lider, să-i socheze pe altii. Îi plac jocurile de noroc, să fumeze, dar nu a consumat droguri, mai ales din teama fată de tatăl său, singura persoană căreia îi recunoaste autoritatea. B.O. crede că trebuie să-ti faci dreptate singur si să nu astepti până te ajută altcineva. Consideră că are uneori un comportament necontrolat, desi a fi bătăus i se pare un comportament normal pentru un băiat, mai ales dacă locuieste într-un cartier în care sunt probleme de violentă:

Oricum, orice băiat ar trebui să stie să se bată si când te apucă furia trebuie să mă descarc, să mă bat… Mai arunc câteodată si cu obiectele când mă enervez, am spart televizorul odată. Cred că există multe motive ca să-i lovesc pe altii, mai ales atunci când trebuie să suport agresiunea cuiva. Dacă cineva mă jigneste îi răspund, nu stiu însă cum as reactiona dacă ar râde cineva de mine pentru că nu îndrăzneste cineva să facă lucrul acesta… Sunt multe cazuri în care trebuie să recurg la violentă ca să-mi rezolv anumite probleme. Mai am uneori si accese de mânie fără motiv, dar rar.

Cititi cu atentie studiul de caz prezentat. În analiză încercati să porniti de la formularea unor întrebări orientative, cum ar fi:

1.Care sunt punctele tari si punctele slabe ale personajului din poveste?
2.Ce tip de violentă manifestă elevul?
3.Care credeti că sunt cauzele acestor comportamente?
4.Cum ar putea fi caracterizată relatia sa cu familia? Dar cu colegii si profesorii?
5.Ce poate face scoala pentru ameliorarea comportamentului său? Dar familia?

Studiu de caz B.O.
de către iuliana mitran- vineri, 25 iunie 2010, 08:25

Puncte tari ale personajului: sociabil, sincer in aprecieri, isi recunoaste greselile

Puncte slabe:
- rezistenta scazuta la frustrare

- reactivitate de tip impulsiv-exploziv cu diminuarea controlului asupra comportamentului

Tip de violenta manifestat

-fata de colegi: jigniri, bruscari, loviri, raniri

- fata de cadre didactice : limbaj, conduita ireverentioasa

Cauzele acestui comportament:

- zestrea ereditara (tatal manifesta comportament violent)

- educatia: modelul parental si incurajarea actelor violente de tata

- neglijenta din familie

Relatia cu familia: distanta, rece, nepasare din partea parintilor: mama lipsita de autoritate, iar tatal preocupat de afaceri ilicite

Relatia cu colegii: conflictuala

Relatia cu profesorii: respect fata de cadrele didactice care imbina respectul cu exigenta fata de elevi si depreciere pentru profesorii lipsiti de autoritate in fata elevilor.

Interventia scolii: regulament cu sanctiuni si recompense si implicarea lui B.O.intr-un demers de asistenta psiholpedagogica.

Interventia familiei: alt sistem de reguli cu sanctiuni si recompense

Mituri despre violenta

Pornind de la experienta dumneavoastră de viată si cea didactică, vă propunem să reflectati asupra următoarelor mituri/prejudecăti despre violența umană:


1.Femeile nu-si bat bărbatii.
2.Copilul nu are voie să îsi acuze părintii.
3.Fetele sunt violate pentru că sunt provocatoare.
4.Copilul trebuie să facă ceea ce îi spun părintii.
5.Părintii au slăbiciuni: ei pot iubi si arată iubirea mai mult pentru unul dintre copii.
6.Copilul este indiferent atunci când în fata lui se fac observatii de tipul: nu seamănă cu mine, seamănă cu..
7.Copilul nu trebuie să aibă griji, cine stie ce îl asteaptă în viată.
8.Grija copilului este doar să învete.
9.Copilul trebuie să stie de frică.
10.Copilul face ce vede acasă.
11.Copiii învată acasă violenta.
12.Chiar dacă ai făcut un copil, poti trai exact ca înainte.
13.Părintele nu are de ce să se scuze în fata copilului.
Alegeti din lista de mai sus una sau două dintre afirmatii. Postati mai jos un mesaj cu argumentele pro sau contra sau reflectiile dvs. în raport cu acestea

Grija copilului este doar sa invete
de către iuliana mitran- joi, 24 iunie 2010, 11:50

Pornind de la afirmatia lui Creanga "Daca-i popa sa ceteasca, daca-i cal sa traga, daca-i copil sa se joace" sustin ca micutii pui de om nu trebuie sa aiba griji, si mai mult, grija invatatului. Expresii de genul "offff, iar am mult de scris la romana, la matematica!", "nici azi nu am facut sportul!", "nu imi place deloc la scoala!" sunt spuse frecvent de scolari. Odata cu inceperea clasei I elevul incepe munca: cresc responsabilitatile, are de rezolvat sarcini acasa, fie dificile, fie dense care conduc la acumulari de frustrari si ii reduc timpul de joaca. Este adevarat si indicat in acelasi timp ca parintele sa isi pegateasca copilul pentru viata de adult, insa aceasta interventie a parintelui sau a mentorului nu trebuie sa fie pentru el o corvoada. Este bine ca el sa invete, insa de cele mai multe ori prin joc si lipsit de constrangeri (notarea poate consitui si o modalitate de constringere "Nu inveti, nu treci clasa!"). Literatura de specialitate abunda in teorii despre joc, despre particularitatile de virsta ale copiilor, invatare eficienta, sint amintite in varii articole disfunctionalitati la nivelul sistemului de invatamint etc.. In fine, sint multe de discutat pe aceasta tema, dar prefer mai mult actiuni/activitati concrete in rezolvarea acestei probleme scolare, cum ar fi un schimb de experienta cu scoli din alte tari.

Replică
Re: Grija copilului este doar sa invete
de către Liliana Mirela Isofache- vineri, 25 iunie 2010, 08:37
Buna Iuliana,
De acord, trebuie sa invete prin joc. Nu trebuie sa privim jocul doar ca pe o activitate recreativa. Pentru a nu i se parea prea greu la scoala trebuie sa fie pregatit din toate punctele de vedere psihologic, emotional...
Este greu pentru un copil care a avut doar ,,grija" jocului sa se trezeasca dintr-o data cu sarcini din ce in ce mai complexe. Unii le accepta, altii le refuza, li se par prea complicate. Trebuie ajutat in organizarea, planificarea activitatii de invatare. Din pacate tot parintii sunt cei care se plang odata cu intrarea copilului la scoala :,,este imatur", ,,toata ziua se gandeste numai la joaca", ,,temele sunt un chin". Adaptarea scolara este mai usoara pentru un copil responsabilizat, nu crezi? Scoala inseamna si competitie...unii se lanseaza singuri in ea, altii pentru ca asa vor parintii. Scolarul mic nu are valoarea notei, (calificativului). Noi adultii incercam sa ierarhizam, sa comparam, sa le pretindem sa fie mai buni decat ceilalti. Ce parere ai?

Replică
Re: Grija copilului este doar sa invete
de către iuliana mitran- vineri, 25 iunie 2010, 12:49
Sint de acord cu responsabilitatile copilului conform particularitatilor lui individuale, ele contribuie la maturizarea lui treptata. Dar ce se intimpla cu elevii carora li se pretinde sa fie mai buni decit ceilalti, sa fie premianti? Vor aloca mult mai mult timp studiului in detrimentru activitatilor recreative pe de o parte, iar pe de alta, vor de dezvolta un nedorit perfectionism, factor de vulnerabilitate pentru aparitia depresiei.