Discriminarea romilor

Discriminare şi rasism la adresa romilor

Romii sunt, fără îndoială, o minoritate cu statut particular, nu doar în România, ci la nivel European. De sute de ani, ei au fost situaţi din mai multe puncte de vedere la limita inferioară a societăţii şi au constituit ţinta constantă a unor prejudecăţi şi obiectul unor puternice stereotipuri negative. Mai mult, romii au reprezentat, şi reprezintă chiar în prezent în multe ţări, inclusiv la noi, imaginea tipică a diferenţei culturale. In decursul istoriei, diferite state europene, intre care şi România, au elaborat şi pus în practică politici de excludere, de reprimare sau chiar de anihilare a romilor, ca identitate culturală, ca grup etnic sau ca mod de viaţă. Din aceste motive, cazul romilor este o excelentă ilustrare a teoriei psihosociologice a ţapului ispăşitor. Conform acestei teorii, în special în perioadele de criză, frustrarea acumulată de grupul majoritar este transformată în agresivitate faţă de un grup minoritar care este făcut responsabil de dificultăţile pe care le traversează ansamblul societăţii. În cazul romilor avem de-a face cu atitudini negative şi comportamente discriminatorii de factură rasistă. Existenţa rasismului la adresa romilor în societatea românească a fost puternic negată până recent dar este tot mai deschis recunoscută public. Această tendinţă de negare este de înţeles întrucât ea vine în contradicţie cu o caracteristică importantă a auto-stereotipului românilor ca popor tolerant şi deschis.

Manifestarile rasismului sunt însă de mai multe categorii.

Mai întâi, trebuie menţionat rasismul classic cu adânci rădăcini istorice în cazul romilor. El se traduce prin manifestarea explicită a unei atitudini negative şi a unor comportamente discriminatorii faţă de romi în general. Rasiştii expliciţi menţin despre propria persoană o imagine pozitivă şi justifică atitudinile şi comportamentele lor prin atribuirea unor caracteristici ce pun romii în situaţie de inferioritate faţă de celelalte grupuri din societate. Aceste caracteristici s-ar regăsi la toţi romii, cu eventuale variaţii de intensitate, ar fi inseparabil asociate cu identitatea de rom şi ar fi fixe, imposibil de modificat. Astfel de persoane cred în transmiterea pe cale genetică a unor tendinţe comportamentale, sunt sceptici în privinţa eficienţei oricăror măsuri, de ordin educativ, socio-economic etc, vizând îmbunătăţirea situaţiei romilor. Mottoul celor din această categorie ar putea fi „aşa sunt ei, n-ai ce le face, nu vor fi niciodată ca noi”. Se cuvine a menţiona de asemenea că foarte puţini rasişti se autodefinesc ca atare dar marea majoritate a celor din această categorie nu au dificultăţi în a exprima public punctele lor de vedere.

Un mare număr de persoane manifestă însă un rasism camuflat. Este vorba despre o situaţie în care apare un decalaj sau chiar o contradicţie între nivelul discursului şi cel al comportamentelor. Astfel, aceste persoane au un discurs în care afirmă că tratează pe toată lumea la fel, că diferenţele de comportament se datorează doar unor elemente circumstanţiale sau aplicării unor criterii obiective, independente de persoana lor şi fără legătură cu apartenenţa etnică. Se întâmplă însă că aceste criterii obiective aplicate rezultă în defavorizarea în mod sistematic a romilor. Motto-ul acestei categorii ar putea fi: „Eu nu fac diferenţe între romi şi neromi, pentru mine toţi sunt la fel, dar toţi trebuie să respecte legea/regulamentele/regulile sociale/etc”.

Cel de-al treilea mod de manifestare a rasismului este rasismul aversiv, o formă mult mai subtilă, mai dificil de identificat, atât la ceilalţi cât şi în propriul comportament, şi, implicit, mult mai dificil de combătut. Este vorba despre persoane care se consideră tolerante, fără tendinţe rasiste, care pot chiar exprima opinii de respingere şi condamnare a rasismului. Aceste persoane comit în mod inconştient şi neintenţionat acte de discriminare, nu atât prin dezavantajarea romilor cât prin favorizarea ne-romilor, evitarea involuntară a contactului cu romii, sau prin atitudini faţă de romi ce îi situează pe aceştia în poziţie de inferioritate. Motto-ul ce ar corespunde cel mai bine acestei manifestări este: „şi ei (romii) sunt oameni...”.

Combaterea discriminării romilor

Discriminarea reprezintă unul dintre puţinele aspecte comune diferitelor situaţii în care se găsesc romii şi comunităţile de romi. Multă vreme nerecunoscută, în special în sfera instituţională, ideea că romii au fost şi sunt şi în prezent frecvent victime ale discriminărilor şi unor adânc înrădăcinate prejudecăţi de tip rasist este tot mai mult acceptată şi discutată, ea regăsindu-se în prezent în mai multe documente oficiale şi fiind luată în considerare în politicile publice. Desigur, acest fenomen este greu de cuantificat şi de explicitat întrucât avem de-a face cu diferite tipuri de manifestări ale prejudecăţilor şi discriminării, de la declaraţii ale unor politicieni, jurnalişti, lideri de opinie (acum tot mai voalate în condiţiile în care legislaţia actuală este mult mai drastică în această privinţă), şi până la manifestări subtile, deseori inconştiente, în viaţa de zi cu zi a instituţiilor şi a comunităţilor. Este însă semnificativ faptul că anchetele sociologice ce şi-au propus măsurarea distanţei sociale între diferitele grupuri etnice au evidenţiat în mod sistematic o categorică respingere la adresa romilor din partea tuturor celorlalte grupuri etnice, inclusiv din partea majoritarilor. Spre exemplu, conform datelor unor studii sociologice, o proporţie foarte mare din eşantionul chestionat, 40%, se declară de acord cu ideea că romii ar trebui forţaţi să trăiască separat de restul societăţii, având în vedere faptul că nu pot să se integreze, 78% consideră că majoritatea romilor încalcă legea, 51% susţin ideea că populaţia locală ar trebui să poată alege dacă să permită sau nu unor familii de romi să se instaleze în localitatea lor, iar 46% cred că Statul ar trebui să ia măsuri pentru a stopa creşterea numărului romilor. De asemenea, 65% dintre respondenţi nu sunt de acord cu acordarea de către Stat a unor ajutoare financiare şi administrative suplimentare pentru romi. Teoriile sociologice şi psihosociologice arată faptul că nu se poate vorbi de o reală eficienţă în combaterea discriminării în absenţa unui cadru instituţional adecvat şi în absenţa unui mesaj clar exprimat de către instituţiile publice în sensul combaterii discriminării.

Din punct de vedere juridic, la nivelul legislaţiei internaţionale, discriminare rasială este considerată „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice” (Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială30). Prin urmare, se consideră aici a fi discriminare rasială şi ceea ce este cunoscut de publicul larg sub denumirea de discriminare etnică.

Discriminarea poate fi de trei tipuri:

a) Discriminarea directă apare în situaţia în care „o persoană este tratată mai puţin favorabil decît alta, dacă ar putea fi tratată într-o manieră similară” (Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 2000/43/CE din 29 iunie 2000 privind implementarea principiului tratamentului egal acordat persoanelor indiferent de originea lor rasială sau etnică31). Exemple clasice pentru discriminările directe sînt anunţurile de angajare care specifică „exclus romi”, afişele cu texte similare postate la intrarea localurilor publice.

b) În cazul discriminării indirecte, „o prevedere, un criteriu sau practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane [...] faţă de alte persoane” (Directiva 43/2000). Exemplul tipic al acestei forme de discriminare este introducerea uniformelor scumpe în unele şcoli generale, care are drept urmare dirijarea copiilor proveniţi dinr-un mediu sărac spre alte şcoli.

c) Discriminarea structurală înseamnă slaba reprezentare a unor categorii de persoane în diferite domenii. Spre exemplu, datele statistice relevă procente foarte scăzute ale minorităţilor în aparatul judiciar.

Dacă primele două forme de discriminare sînt sancţionabile (conform Ordonanţei 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare32), evidenţierea discriminării structurale — prin metode statistice — are drept rol elaborarea de măsuri speciale (numite şi măsuri pozitive sau, în mod greşit, discriminare pozitivă). Aceste măsuri au scopul de a asigura „progresul unor grupuri rasiale sau etnice sau al unor indivizi avînd nevoie de protecţia care poate fi necesară pentru a le garanta folosinţa şi exercitarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate”, cu condiţia ca ele „să nu aibă drept efect menţinerea de drepturi distincte [...] după realizarea scopurilor pentru care au fost adoptate”. Între măsurile speciale se numără acordarea de locuri speciale pentru tinerii romi în învăţămîntul liceal şi universitar.

O formă specifică a discriminării este realizată prin atingerea demnităţii personale (prin dicursul incitator la ură sau prin hărţuire) care este definită ca un „comportament manifestat în public, avînd caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi” (Ordonanţa 137/2000). Exprimarea în public a dorinţei de a evacua populaţia romă din zona centrală a unui oraş este o astfel de discriminare, întrucît creează pentru această comunitate o atmosferă de intimidare (dacă dorinţa respectivă este „motivată” şi prin afirmaţia că romii reprezintă un focar de infecţie, se creează şi o atmosferă ostilă, degradantă, umilitoare).

Existenţa unei legislaţii nondiscriminatorii, a unei legislaţii antidiscriminare şi a unor instituţii cu atribuţii în combaterea discriminării sunt elemente importante dar nicidecum suficiente pentru asigurarea reducerii discriminării romilor. Toate acestea au, dincolo de rolul lor funcţional direct, consecinţe psihologice semnificative.

Pornind de la experienţa proprie în şcoală sau de la un articol din presă, descrieţi sintetic o situaţie în care s-au manifestat atitudini rasiste. Precizaţi în care dintre cele trei tipuri de rasism prezentate în textul "Discriminare şi rasism la adresa romilor" poate fi încadrată situaţia descrisă (evitaţi detaliile care ar putea permite identificarea persoanelor în cauză). Descrieţi trei măsuri concrete pe care le-ar putea lua conducerea şcolii pentru a limita manifestările rasiste în şcoală.

La scoala unde predau exista foarte multi elevi romi insa cadrele didactice isi trateaza elevii la fel; sunt sanctionati si recompensati in egala masura. Aspectul care genereaza respingeri ale romilor de catre colegii romani este legat de igiena. Posibil ca activitati de promovare a sanatatii, in special a ingrijirii corporale in care sa fie implicati si parintii romi (si romani pentru a nu se simti discriminati) sa rezolve acest aspect.